Amar

Ne reintalnim, tarandu-ne ingenuncheati

pe sub pielea unei sanse pierdute…

Mi-e teama ca mi-au crescut unghiile prea mult

in tot acest timp si-acum pot scurma

toate povestile acelea fara sens in trupul tau amar…

Trecut; ziduri ravasite ale unei minti rasucite –

Mi-e dor de tigari; de senzatia aceea dulce

a autopedepsirii pentru orice fapta buna adusa pe lume

Mi-e dor sa-mi schingiuiesc plamanii

cu fumul amar al unei tigari Dunhil…

Mi-ar fi placut sa poata urla; insa atat vocea

cat si nervii sunt stinsi sub cenusa care abunda –

A mai ramas doar amarul; amarul unui mormant,

amarul unui fruct putrezit fara a fi stiut vreodata

de ce Dumnezeului a cazut – prefacut in tarana…

A mai ramas doar bataia subtila a unui sambure

inghesuit intr-un starv;

parca tanjind sa incolteasca din nou –

Binecuvantat de caldura; imbratisat de… lumina

Si totusi speranta ramane departe, ferecata-n ruine;

alaturi de visul paharului de vin;

alaturi de pachetul de tigari aromate…

alaturi de parfumul dulce al unei femei pe care

stii ca nu o vei putea avea vreodata…

si parca ajungi sa te-ntrebi indignat

“la ce dracului am mai creat si aceasta lume?”