Ruga fara nume

Cum as putea sa desenez fluturi
In calea unui fir de vis, ce moare –
Cum as putea sa-ti arat sufletul
Cand l-am inchis dupa atatea gratii
Cum as putea sa-ti intind mana intru izbavire
Cand singura icoana de-am sa pot s-o port
E bestia informetata sadindu-si cuib in mine…

Mi-am tatuat visul pe spate in propriul sange
Caci nebunia mi-a ramas ca ultim loc in care
Respir; si pot fi eu; si pot fi drumul tau
de vindecare! Am sa sadesc o usa cu flori
de foc si ghimpi; si inca-o usa – si inca una
Pana ce va ramane ingropat si-am sa pot fi nou
Si-am sa fiu sprijin in calea franturilor din lume
Si n-a sa-mi fie foame! Si n-am sa fur din tine
Cand crucea va fi arsa, iar tu ai sa rasai din nou…