O linie franta in doi

Bestia

As vrea sa-ti pot fura ochii
Cu lingura! Sa ma pot privi,
apoi, prin ochii tai. Si-apoi,
sa-i mananc cu-o pofta de lup –
Pentru ca n-as putea suporta
bestia

Mereu zambind, si nici macar amar
As vrea sa poti sa urli! Sa-mi poti
spune ca nu voi fi eu – nici tu –

Icoana

Trezit din cosmarul amar, isi aprinde o tigara
O privire lunga spre cafeaua cu aroma de migdale –
rece. A mai trecut un veac de cand au adormit imbratisati
Acum insa, vantul fluiera a pustiu in padurea fermecata,
iar ielele si-au crescut radacini – au imbatranit contopite-n desisuri

Si lupii-au fugit! Iar demonii… ei, demonii au uitat pasii de dans –
inecati in fum sacadat, un vals stalcit… al lepadarii de sine
s-au retras si ei – furia-i a murit, razboiul cu sine s-a stins;
Si-a scos unghiile si le-a aruncat iarasi in uitare – om…

Fluturi blestemati

Pluteam aieve-n umbra pasului marunt
Tu, agatata de bratele lui, eu – eu priveam
Albastrul cerului ochilor sai pervestea furtuna

Jocuri de cuvinte – intotdeauna cerul, ori pamantul…
Ori cerul… Nu exista oras sa-ncapa –
Tunetul, cand norii de sub noi, marunte…
atat de marunte si-atat de multe…
de fulgere-aruncate –
ganduri amare de-odinioara si-un pahar

Amar

Ne reintalnim, tarandu-ne ingenuncheati
pe sub pielea unei sanse pierdute…
Mi-e teama ca mi-au crescut unghiile prea mult
in tot acest timp si-acum pot scurma
toate povestile acelea fara sens in trupul tau amar…
Trecut; ziduri ravasite ale unei minti rasucite –