Amar

Ne reintalnim, tarandu-ne ingenuncheati
pe sub pielea unei sanse pierdute…
Mi-e teama ca mi-au crescut unghiile prea mult
in tot acest timp si-acum pot scurma
toate povestile acelea fara sens in trupul tau amar…
Trecut; ziduri ravasite ale unei minti rasucite –

Mi-e dor de tigari; de senzatia aceea dulce
a autopedepsirii pentru orice fapta buna adusa pe lume
Mi-e dor sa-mi schingiuiesc plamanii
cu fumul amar al unei tigari Dunhil…
Mi-ar fi placut sa poata urla; insa atat vocea
cat si nervii sunt stinsi sub cenusa care abunda –

A mai ramas doar amarul; amarul unui mormant,
amarul unui fruct putrezit fara a fi stiut vreodata
de ce Dumnezeului a cazut – prefacut in tarana…
A mai ramas doar bataia subtila a unui sambure
inghesuit intr-un starv;
parca tanjind sa incolteasca din nou –
Binecuvantat de caldura; imbratisat de… lumina

Si totusi speranta ramane departe, ferecata-n ruine;
alaturi de visul paharului de vin;
alaturi de pachetul de tigari aromate…
alaturi de parfumul dulce al unei femei pe care
stii ca nu o vei putea avea vreodata…
si parca ajungi sa te-ntrebi indignat
“la ce dracului am mai creat si aceasta lume?”