A doua masa a tacerii

Am aprins lumanarile albastre la
auzul pasilor soaptelor tale prin pene.
ai ajuns la timp, dorule drag –
de fapt timpul s-a hotarat sa ramana
in urma, s-astepte…

Imbratisati, alaturi de vreme
am revenit la masa de stejar, de unde
timpul s-a scurs, mai imbatranit decat noi –
masa tacerii –
de data aceasta, insa, alaturi,
timpul nu mai e singur; prezenta lor
s-a materializat in fragede si mute semne.

vorbim in semne, cate o limba
pentru fiecare prezenta tacuta…
Vorbim in semne; Numaram semne!
Descifram semne inscrise pretutindeni
printre noi si… trecem –
trecem alaturi de ei si de timp.

La masa tacerii, dorule drag,
privesc cuvintele scrijelite-n semne, cu
ochii larg inchisi incalecati peste cerul,
in care stelele au inceput
sa se stinga…

tacerea e un loc neinceput –
la fel cina noastra mereu neterminata