Cor al tacerii

Lupta din noi tine de ere…
Atunci aveam aripi –
S-au scuturat cu fiecare lovitura
ce ne-am oferit-o ca pe un dar
in zi de sarbatoare .
Au ramas doua perechi de crengi uscate,
frante la cele mai mici adieri
ale durerii…

Ingerii au uitat de noi
Ne-au lasat ferecati printre
statuete de ceara albastra…
A trecut luna.
A trecut si zborul pagan!
A ramas doar un cor al tacerii

Furiile-au stagnat obosite
in peretii de vanata piatra –
acum se retrag bantuite…